capiala
CĂPIÁLĂ, căpieli, s.f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [Pr.: -pi-a-) – Căpia + suf. -eală.
CĂPIÁLĂ s. v. alienare, alienaţie, boală mintala, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală.
CĂPIÁLĂ s. v. cenuroză.
căpiálă s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli