capelatura
CAPELATÚRĂ, capelaturi, s.f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.
CAPELATÚRĂ s. v. capelare.
capelatúră s. f., pl. capelatúri
CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr. capelage)
CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr. capelage].