capelare
CAPELÁRE, capelări, s.f. (Mar.) Acţiunea de a capela; capelatură. – V. capela.
CAPELÁRE s. (MAR.) capelatură. (~ a parâmei de catarg.)
capeláre s. f., g.-d. art. capelării; pl. capelări
CAPELÁRE s.f. (Mar.) Acţiunea de a capela; capelatură. [< capela].