capatanos
CĂPĂŢÂNÓS, -OÁSĂ, căpăţânoşi, -oase, adj. 1. (Rar.; adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpăţânat; greu de cap. – Căpăţână + suf. -os.
CĂPĂŢÂNÓS adj. v. încăpăţânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.
căpăţânós adj. m., pl. căpăţânóşi; f. sg. căpăţânoásă, pl. căpăţânoáse
CĂPĂŢÂN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; căpos. /căpăţână + suf. ~os