capara
CĂPĂRÁ vb. v. zgâria.
CĂPÁRĂ s. v. acont, arvună, avans.
căpărá vb I (înv.; reg.) 1. a zgâria. 2. (despre vin) a fermenta, a fierbe. 3. (despre ochi) scăpăra, a scânteia.
capáră (-ắri), s.f. – Arvună (în Trans. şi Banat, în special arvuna dată de pretendent, la definitivarea acordului cu logodnica). It. caparra, prin sb. kapara: – Der. căpări (var. căpăra), vb. (a da arvună; a se logodi).
căpărá (-ápăr, -át), vb. – (Trans.) A zgîria. Mag. kaparni (DAR).