capan
CAPÁN, capanuri s.n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turceşti. – Din tc. kapan.
capán s. n., pl. capánuri
capán (-ne), s.n. – Magazie, depozit de alimente; în special tîrgul oficial de la Constantinopol, sau cămara imperială. – Tc. kapan (Şeineanu, II, 87; Lokotsch 1062; Ronzevalle 132); cf. ngr. ϰαπάντζα, bg. kapan. – Der. capanlîu, s.m. (înv., negustor turc angrosist, care cumpăra mărfuri pentru tîrgul din Constantinopol, sau pentru intendenţa armatei; se bucură de prioritate în cumpărarea alimentelor), din tc. kapanli; capange (var. capangă), s.f. (laţ, cursă, plasă), din tc. kapanca.