caolin
CAOLÍN s.n. Rocă argiloasă de culoare albă sau uşor colorată de impurităţi, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuinţată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. ♦ (Med.) Pudră absorbantă, întrebuinţată ca emolient. – Din fr. kaolin.
caolín s. n. (sil. ca-o-)
CAOLÍN n. Rocă argiloasă de culoare albă, insolubilă, folosită în industria ceramicii, la fabricarea porţelanului, faianţei etc., având anumite întrebuinţări şi în medicină. [Sil. ca-o-] /<fr. kaolin
CAOLÍN s. n. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porţelanul şi faianţa. ♢ pudră absorbantă, folosită ca emolient. (< fr. kaolin)
CAOLÍN s.n. Argilă de culoare albă, din care se fabrică porţelanul şi faianţa. ♦ Pudră absorbantă, folosită ca emolient. [Pron. ca-o-. / < fr. kaolin, cf. chin. kaoling – colină înaltă].