cantoneta
CANŢONÉTĂ, canţonete, s.f. 1. Mic cântec popular italian; p. ext. cântec scurt. 2. Poezie lirică italiană, formată din versuri scurte. – Din it. canzonetta.
canţonétă s. f., pl. canţonéte
CANŢONÉT//Ă ~e f. 1) Cântec popular italian. 2) Poezie lirică italiană formată din versuri scurte. 3) Cântec scurt. /<it. canzonetta
CANŢONÉTĂ s.f. 1. Poezie lirică italienească, formată din versuri scurte. 2. Mic cântec popular italian; (p. ext.) cântec scurt. 3. (Muz.) Piesă instrumentală polifonică din epoca Renaşterii, asemănătoare cântecului popular. [< it. canzonetta].
CANŢONÉTĂ s. f. 1. mic cântec popular italian, de origine napolitană; (p. ext.) cântec scurt. 2. poezie lirică italiană din versuri scurte. (< it. canzonetta)