canto
CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.
CÁNTO s. (MUZ.) cânt. (Clasa de ~.)
cánto s. n.
CÁNTO n. Piesă muzicală vocală. Clasă de ~. /<it. canto
CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii şi artei vocale. [< it. canto].
CÁNTO2 s. n. muzică vocală. ♢ studiul tehnicii şi artei interpretării vocale. (< it. canto)
CANTO1- elem. „unghi“, „ligament palpebral, comisură a pleoapelor“. (< fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos)