cantata
CANTÁTĂ, cantate, s.f. Compoziţie muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor şi orchestră. ♢ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziţie vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata.
cantátă s. f., pl. cantáte
CANTÁT//Ă ~e f. Piesă muzicală de mari proporţii, cu caracter solemn sau liric, executată de cor, solişti şi orchestră. /<it. cantata
CANTÁTĂ s. f. compoziţie vocal-instrumentală solemnă lirică pentru solişti, cor şi orchestră, asemănătoare cu oratoriul. (< it. cantata, fr. cantate)
CANTÁTĂ s.f. Compoziţie solemnă ocazională, pentru voci, solo, cor şi orchestră, având la bază un poem epic. [< it. cantata, cf. fr. cantate].