cantarit
CÂNTĂRÍT1 s.n. Faptul de a cântări. – V. cântări.
CÂNTĂRÍT2, -Ă, cântăriţi, -te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cumpănit, chibzuit, socotit. – V. cântări.
CÂNTĂRÍT s. cântar, cântărire, (pop.) cântăreală. (L-a înşelat la ~.).
cântărít s. n.