canonicitate
CANONICITÁTE s.f. Însuşirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.
canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicităţii
CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité)
CANONICITÁTE s.f. Însuşirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [< fr. canonicité].