canoni
CANONÍ, canonesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
CANONÍ vb. 1. v. tortura. 2. v. strădui.
canoní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. canonésc, imperf. 3 sg. canoneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. canoneáscă
A SE CANON//Í mă ~ésc intranz. pop. 1) A se supune unui canon; a se căzni; a se chinui. 2) A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi. /Din canon
A CANON//Í ~ésc tranz. pop. A face să se canonească; a supune unui canon; a chinui; a căzni. /Din canon