canoe
CANÓE, canoe, s.f. 1. Ambarcaţie uşoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora şi pupa ascuţite şi înălţate, condusă cu ajutorul pagaielor din poziţia în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcaţie uşoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoë.
canóe s. f., art. canóea; pl. canóe
CANÓE ~ f. 1) Luntre sportivă uşoară, cu proră şi pupă, condusă cu o pagaie. 2) Sport nautic practicat cu această ambarcaţie. 3) Ambarcaţie îngustă şi lungă, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarţă de copac sau din piei cusute; pirogă. [Sil. -no-e] /<fr. canoë
CANÓE s. f. 1. barcă uşoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni. 2. ambarcaţie cu capetele ascuţite, la care se vâsleşte cu ajutorul unei pagaie din poziţia în genunchi. ♢ sport nautic cu această ambarcaţie. (< fr. canoë, engl. canoe)
CANÓE s.f. 1. Barcă subţire dintr-un singur trunchi, folosită de indienii din America. 2. (Sport) Ambarcaţie la care se vâsleşte cu ajutorul unor padele scurte din poziţia în genunchi. [Pron. -no-e. / < fr. canoë, engl. canoe].