canitie
CANÍŢIE s.f. Albire totală sau parţială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.
CANÍŢIE s. (BIOL.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (~ părului unei persoane.)
caníţie s. f. (sil. -ţi-e), art. caníţia (sil. -ţi-a), g.-d. caníţii, art. caníţiei
CANÍŢIE f. Încărunţire parţială sau totală a părului. [Art. caniţia; G.-D. caniţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. canitie, lat. canities
CANÍŢIE s. f. încărunţire a părului. (< fr. canitie, lat. canities)
CANÍŢIE s.f. Încărunţire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeaţă].