canita
CĂNÍŢĂ, căniţe, s.f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iţă.
CĂNÍŢĂ s. cănuţă, (reg.) cănăţuie. (O ~ cu lapte.)
căníţă s. f., g.-d. art. căníţei; pl. căníţe
CĂNÍŢĂ, căniţe, s.f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iţă.
CĂNÍŢĂ s. cănuţă, (reg.) cănăţuie. (O ~ cu lapte.)
căníţă s. f., g.-d. art. căníţei; pl. căníţe
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro