canion
CANIÓN, canioane, s.n. Vale adâncă şi foarte strâmtă, cu pereţi abrupţi şi cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon.
canión s. n. (sil. -nion), pl. canioáne
CANI//ÓN ~oáne n. Vale adâncă şi strâmtă, cu versanţi abrupţi (pe fundul căreia curge un râu). [Sil. -ni-on] /<fr. cañon; germ. Cañon
CANIÓN s. n. vale îngustă şi adâncă, între doi pereţi verticali, săpată de apa unui râu. (< fr., sp. cañon)
CANIÓN s.n. Prăpastie adâncă între doi pereţi verticali, săpată de puhoaie în stânca unui munte. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < sp. cañón].