canicula
CANÍCULĂ, canicule, s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arşiţă, zăpuşeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.
CANÍCULĂ s. (MET.) arşiţă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, înăbuşeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. şi Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)
canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule
CANÍCUL//Ă ~e f. 1) Perioadă ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie şi până la 23 august, caracterizată prin temperaturi înalte. 2) Căldură mare şi dogoritoare specifică zilelor de vară; arşiţă. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula
CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpuşeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula)
CANÍCULĂ s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare şi apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare; zăpuşeală. [< fr. canicule, cf. Canicula – nume al stelei Sirius din constelaţia Câinelui].