cani
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. k i n a „c ă n e a l ă“.
căní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căneáscă
A CĂN//Í ~ésc tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina