canepiste
CÂNEPÍŞTE, cânepişti, s.f. Teren cultivat cu cânepă; cânepărie. – Cânepă + suf. -işte.
CÂNEPÍŞTE s. v. cânepărie.
cânepíşte s. f., g.-d. art. cânepíştii; pl. cânepíşti
CÂNEPÍŞT//E ~i f. Teren semănat cu cânepă; cânepărie. /cânepă + suf. ~işte