canepioara
CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s.f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate şi cu flori roşietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.
CÂNEPIOÁRĂ s. v. cânepar.
CÂNEPIOÁRĂ s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului.
cânepioáră s. f. (sil. -pioa-), g.-d. art. cânepioárei; (plante) pl. cânepioáre