caneparie
CÂNEPĂRÍE, (2) cânepării, s.f. 1. Cânepă multă strânsă la un loc. 2. (Rar) Cânepişte. – Cânepă + suf. -ărie.
CÂNEPĂRÍE s. cânepişte.
cânepăríe s. f., art. cânepăría, g.-d. art. cânepăríei; pl. cânepăríi, art. cânepăríile
CÂNEPĂRÍ//E ~i f. 1) Teren semănat cu cânepă. 2) Cânepă multă, adunată la un loc. [Art. cânepăria; G.-D. cânepăriei; Sil. -ri-e] /cânepă + suf. ~ărie