canelura
CANELÚRĂ, caneluri, s.f. 1. Şanţ îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; şanţ pe suprafaţa pieselor unor maşini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Din fr. cannelure.
CANELÚRĂ s. (TEHN.) nut, renură. (~ pentru asamblarea unor piese.)
canelúră s. f., g.-d. art. canelúrii; pl. canelúri
CANELÚR//Ă ~i f. 1) arhit. Adâncitură îngustată, făcută pe corpul unor obiecte (coloane, vase etc.) în scopuri decorative. 2) tehn. Şanţ pe suprafaţa unei piese, care serveşte la îmbucarea acesteia cu altă piesă; nut. 3) Dungă longitudinală pe tulpina unui copac. [G.-D. canelurii] /<fr. cannelure
CANELÚRĂ s. f. 1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor. 2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut. 3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori. (< fr. cannelure)
CANELÚRĂ s.f. Şanţ îngust care brăzdează vertical o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor. ♦ (Tehn.) Şanţ puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură. ♦ Dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori. [< fr. cannelure].