canela
CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafaţa interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.
canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. şi pl. caneleáză
A CANEL//Á ~éz tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler
CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat aşchierea prin care se obţine o suprafaţă canelată. [Cf. fr. canneler].
CANELÁ vb. tr. a executa prin aşchiere caneluri pe o suprafaţă. (< fr. canneller)