candel
CÁNDEL s.n. Zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obţinut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. – Din germ. Kandel[zucker].
CÁNDEL s. 1. (pop.) zahăr de gheaţă. (Suge o bucată de ~.) 2. candel negru = miambal.
cándel s. n.
CÁNDEL n. Zahăr în cristale transparente. /<germ. Kandel[zucker]
CÁNDEL s. n. zahăr cristalizat în prisme transparente. (< germ. Kandel/zucker/)
CÁNDEL s.n. Zahăr cristalizat în prisme transparente. [< germ. Kandel(zucker)].
cándel s.n. – Zahăr cristalizat în prisme mari. Germ. Kandel(zucker), din arab. qandi; cf. it. candito, sp. cande. Răspîndit prin comerţ (Borcea 180).