cancelar
CANCELÁR, cancelari, s.m. 1. Şeful guvernului în unele state. ♢ Cancelar federal = şeful guvernului în Austria şi în Germania. 2. Şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale în evul mediu. ♦ Şeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.
CANCELÁR s. v. prim-ministru. (În unele state, primul-ministru se numeşte ~.)
cancelár s. m., pl. cancelári
CANCELÁR ~i m. 1) (în Austria şi în Germania) Şef al guvernului; prim-ministru. 2) (în evul mediu) Şef al cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale. /<lat. cancellarius, germ. Kanzler
CANCELÁR s.m. 1. (În evul mediu) Şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale. 2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania şi odinioară în Rusia şi în Austria. 3. Înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.). ♢ Lord cancelar = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Şeful cancelariei reprezentanţelor diplomatice şi consulare. [< lat. cancellarius].
CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.). o lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♢ şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare. ♢ şef administrativ al unor universităţi din S.U.A. (< lat. cancellarius)
cancelár (-ri), s.m. – 1. Şeful guvernului. – 2. Şeful cancelariei. – Var. (înv.) canţelar, canţălar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronunţarea germ. – Der. cancelarie (var. canţelarie, canţelerie, etc.), s.f. (birou sau secţie a unei instituţii destinată lucrărilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s.n. (cancelarie; funcţia de cancelar); cancelarist, s.m. (Trans., funcţionar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil canţelarie de la rus. cancelarije.