canava
CANAVÁ, canavale, s.f. Ţesătură rară din fire groase de bumbac, tari şi duble, formând o împletitură de pătrate regulate şi servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. c a n e v a s.
canavá (urzeală, ţesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále
CANAVÁ ~le f. 1) Ţesătură de bumbac rară şi tare, cu pătrăţele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schiţat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas
CANAVÁ s.f. Pânză foarte rară şi tare, folosită la broderie şi la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pânză de cânepă].
canavá (-ále), s.f. – Ţesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s.n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiaşi cuvînt este canavaţă, s.f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).