canat
CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s.n. 1. Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părţile mobile din care este alcătuită o uşă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de uşă. – Din tc. kanat.
canát (ind. piel.) s. n., pl. canáte
canát (parte a uşii) s. n., pl. canáturi
CANÁT2 ~e n. Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /<turc. kanat
CANÁT1 ~uri n. Fiecare dintre părţile mobile din care sunt alcătuite uşile, ferestrele etc. Uşă cu două ~uri. /<turc. kanat
canát (-turi), s.n. – Fiecare dintre părţile mobile ale unei uşi sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Şeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea“, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.