canalizatie
CANALIZÁŢIE, canalizaţii, s.f. 1. Instalaţie aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică. Canalizaţie electrică. 2. Canalizare. – Din fr. canalisation.
CANALIZÁŢIE s. v. canalizare.
canalizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. canalizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. canalizáţiei; pl. canalizáţii, art. canalizáţiile (sil. -ţi-i-)
CANALIZÁŢI//E ~i f. 1) Sistem de canale şi conducte folosit la colectarea, epurarea şi evacuarea apelor reziduale sau a apei de ploaie din perimetrul unei localităţi. 2) Instalaţie care serveşte la transportul şi distribuirea energiei electrice prin canale. [Art. canalizaţia; G.-D. canalizaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. canalisation
CANALIZÁŢIE s.f. 1. Canalizare. 2. Instalaţie aeriană, subterană etc. care serveşte la transportul sau la distribuţia energiei electrice prin conducte. [Gen. -iei, var. canalizaţiune s.f. / cf. fr. canalisation].
CANALIZÁŢIE s. f. 1. ansamblu de construcţii şi instalaţii destinat colectării, transportului şi evacuării apelor uzate. 2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal. 3. instalaţie care serveşte la transportul sau distribuţia energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)