canalie
CANÁLIE, canalii, s.f. Persoană care săvârşeşte o faptă josnică; mişel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.
CANÁLIE s. hahaleră, pramatie, puşlama, secătură.
canálie s. f. (sil. -li-e), art. canália (sil. -li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (sil. -li-i-)
CANÁLI//E ~i f. Persoană care săvârşeşte fapte reprobabile; mişel. [Art. canalia; G.-D. canaliei; Sil. -li-e] /<it. canaglia
CANÁLIE s. f. netrebnic, mişel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille)
CANÁLIE s.f. Netrebnic, mişel, ticălos. [Gen. -iei. / cf. it. canaglia, fr. canaille].