campana
campánă s. f., pl. campáne
campánă s.f. 1. Capitel al unei coloane corintice sau dorice. 2. Construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat. 3. (muz.; pl.) Instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote. (< fr. campane, lat., it. campana, clopot)
CAMPÁNĂ s.f. 1. Capitelul unei coloane corintice sau dorice. 2. Construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul. ♦ Ecluză cu aer comprimat. [< fr. campane, cf. it. campana – clopot].