camila
CĂMÍLĂ, cămile, s.f. 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord şi din Asia, cu una (dromader) sau cu două cocoaşe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. – Din sl. kamilĩ (< gr.).
CĂMÍLĂ s. (ZOOL.; Camelus dromedarius şi bactriamus) (fig.) corabia deşertului.
cămílă s. f., g.-d. art. cămílei; pl. cămíle
CĂMÍL//Ă ~e f. Mamifer rumegător cu una sau două cocoaşe, folosit la cărat poveri în zona pustiurilor. /<sl. kamili
cămílă (-le), s.f. – 1. Mamifer rumegător cu una sau două cocoaşe. – 2. Joc popular. – Mr. cămilă. Ngr. ϰαμήλα, din gr. ϰάμελος (Roesler 571; Murnu 10); cf. alb. gamilë, bg., sb. kamila. După Conev 57, rom. provine din bg.