cambrura
CAMBRÚRĂ, cambruri, s.f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure.
cambrúră s. f., g.-d. art. cambrúrii; pl. cambrúri
CAMBRÚR//Ă ~i f. Loc unde un obiect este cambrat. /<fr. cambrure
CAMBRÚRĂ s.f. (Franţuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolţi. ♦ Curbura dintre călcâi şi tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure].
CAMBRÚRĂ s. f. arcuitură. ♢ curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolţi. ♢ curbura dintre călcâi şi tars; bolta piciorului. (< fr. cambrure)