camatar
CĂMĂTÁR, cămătari, s.m. Persoană care dă împrumuturi băneşti în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.
CĂMĂTÁR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaş, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.
cămătár s. m., pl. cămătári
CĂMĂTÁR ~i m. Persoană care dă bani cu camătă. /camătă + suf. ~ar