camata
CÁMĂTĂ, camete, s.f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. – Din sl. kamata.
CÁMĂTĂ s. (FIN.) dobândă, procent, (înv. şi reg.) mită, (reg.) mâzdă, (înv.) aslam, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutaţi cuiva.)
cámătă s. f., pl. cámete
CÁM//ĂTĂ ~ete f. înv. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar. /<sl. kamata
cámătă (-mete), s.f. – Dobîndă pentru împrumut. Ngr. ϰάματος (Roesler 568; Meyer 169; Murnu 9; Puşcariu, Lr., 260; Sandfeld 18); cf. sl. kamata, alb. kametë, mag. kamat. După Edelspacher, 15, mag. kómota se explică prin rom.