camasui
CĂMĂŞUÍ, cămăşuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcţie cu beton, metal etc. – Cămaşă + suf. -ui.
cămăşuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cămăşuiésc
A CĂMĂŞU//Í ~iésc tranz. (elemente de construcţie) A acoperi cu beton, metal etc. /cămaşă + suf. ~ui