camaruta
CĂMĂRÚŢĂ, cămăruţe, s.f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uţă.
CĂMĂRÚŢĂ s. odăiţă, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)
cămărúţă s. f., g.-d. art. cămărúţei; pl. cămărúţe
CĂMĂRÚŢĂ, cămăruţe, s.f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uţă.
CĂMĂRÚŢĂ s. odăiţă, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)
cămărúţă s. f., g.-d. art. cămărúţei; pl. cămărúţe
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro