camarad
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s.m. şi f. Tovarăş de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.
CAMARÁD s. v. coleg.
CAMARÁD s. tovarăş, (reg., mai ales în Ban. şi Transilv.) ortac, (prin Transilv. şi Ban.) tărşag, (înv.) cardaş, tovărăşie. (~zi de arme, de drum.)
camarád s. m., pl. camarázi
CAMARÁ//D ~dă (~zi, ~de) m. şi f. Tovarăş de arme, de clasă, de studii. /<fr. camarade
CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăş de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada)
CAMARÁD, -Ă s.m. şi f. Tovarăş de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră].
camarád (-ázi), s.m. – Tovarăş, prieten. Fr. camarade. – Der. camaraderesc, adj.; camaradereşte, adv.; camaraderie, s.f.