calvin
CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S.m. şi f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.
CALVÍN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)
calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; f. sg. calvínă, pl. calvíne
CALVÍN2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Adept al calvinismului. /Din Calvin n. pr.
CALVÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de calvinism; propriu calvinismului. /Din Calvin n. pr.
CALVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin)
CALVÍN, -Ă adj. Care aparţine calvinismului; privitor la calvinism. // s.m. şi f. Adept al calvinismului. [< Jean Calvin – propagator al Reformei în Franţa şi Elveţia].
calvín (-nă), adj. – Calvinist. De la Calvin. Atestări din sec. XVII, dar probabil aparţine sec. anterior. – Der. calvinesc, adj. (calvinist); calvini, vb. (a converti la calvinism); calvinism, s.n.; calvinist, s.m.