calvar
CALVÁR, calvaruri, s.n. Chin, suferinţă, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.
Calvar ≠ voluptate
CALVÁR s. 1. v. chin. 2. v. tortură.
calvár s. n., pl. calváruri
CALVÁR ~uri n. Suferinţă fizică sau morală grea; chin îndelungat şi dureros. /<lat. calvarium, fr. calvaire
CALVÁR s. n. chin, suferinţă; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium)
CALVÁR s.n. Chin, suferinţă; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium].