calugarita
CĂLÚGĂRIŢĂ, călugăriţe, s.f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viaţă religios-ascetică şi care trăieşte într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din faţă în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Călugăr + suf. -iţă.
CĂLÚGĂRIŢĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.
CĂLÚGĂRIŢĂ s. v. libelulă.
călugăríţă s. f., g.-d. art. călugăríţei; pl. călugăríţe
CĂLUGĂRÍŢ//Ă ~e f. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; maică. 2) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie. /călugar + suf. ~iţă