calugarie
CĂLUGĂRÍE s.f. Viaţă de călugăr(iţă). – Călugăr + suf. -ie.
CĂLUGĂRÍE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.
călugăríe s. f., art. călugăría, g.-d. călugăríi, art. călugăríei
CĂLUGĂRÍE f. Viaţă de călugăr. [Art. călugăria; G.-D. călugăriei; Sil. -ri-e] /călugar + suf. ~ie