calugaresc
CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugăreşti, adj. De călugăr (I); monahal. ♢ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei. – Călugăr + suf. -esc.
CĂLUGĂRÉSC adj. 1. (BIS.) mănăstiresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahic, monastic. (Cinul ~.) 2. mănăstiresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustral. (Viaţă ~ească.)
călugărésc adj. m., f. călugăreáscă; pl. m. şi f. călugăréşti
CĂLUGĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de călugări; propriu călugărilor; monahal. /călugăr + suf. ~esc