calti
CÂLŢI s.m. pl. Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinţii daracului, din care se ţese pânză de saci şi de saltele, se fac funii etc. – Din sl. klŭkŭ (pl. klŭci).
CÂLŢI s. pl. v. pacişe.
câlţi s. m. pl.
CÂLŢI m. pl. Deşeuri, sub formă de fire scurte şi groase, rămase după dărăcitul cânepei sau inului din care se ţese pânză de saci, se fac funii etc. /<sl. kluku
cấlţi s.m. pl. – Fire rămase de la dărăcitul cînepii sau inului. Sl. klŭkŭ, pl. klŭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 723; Berneker 525), cf. ceh. kloč „smoc de lînă“, pol. kłaki „smoc de lînă.“ – Der. încîlci, vb. (a amesteca, a încurca), cf. sl. sŭklŭčiti, rus. kločitĭ; încîlceală, s.f. (încurcătură, confuzie); încîlcitură, s.f. (confuzie, hăţiş); descîlci, vb. (a descurca, a desluşi). Confuzia lui -ţi › -ci nu este clară, cf. arici.