calomniere
CALOMNIÉRE, calomnieri, s.f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.
CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)
calomniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri
CALOMNIÉRE s.f. Acţiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].