calomel
CALOMÉL s.n. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acţiune purgativă şi vermifugă; clorură mercuroasă. – Din fr. calomel.
CALOMÉL s. (CHIM., FARM.) clorură mercuroasă. (~ul are acţiune purgativă.)
calomél s. n.
CALOMÉL n. Substanţă albă pulverulentă, insolubilă în apă, inodoră, folosită în medicină ca antiseptic şi ca purgativ. /<fr. calomel
CALOMÉL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ şi vermifug. (< fr. calomel)
CALOMÉL s.n. Clorură de mercur, care se prezintă ca o pulbere albă, folosită ca purgativ şi antiseptic. [< fr. calomel, cf. gr. kalos – frumos, melas – negru].