calit
CĂLÍT1 s.n. Călire. – V. căli.
CĂLÍT2, -Ă, căliţi, -te, adj. I. 1. (Despre metale) întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.
CĂLÍT s. v. călire.
CĂLÍT adj. (TEHN.) oţelit, (pop.) iuţit. (Metal ~.)
CĂLÍT adj. v. fortificat, încercat, întărit.
calít s. n.
călít s. n.