calfata
CALFATÁ, calfatez, vb. I. Tranz. (Rar) A călăfătui. – Din fr. calfater.
CALFATÁ vb. v. călăfătui.
calfatá vb., ind. prez. 1 sg. calfatéz, 3 sg. şi pl. calfateáză
CALFATÁ vb. I. tr. A astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii etc.; a călăfătui. [< fr. calfater].
CALFATÁ vb. tr. a astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii; a călăfătui. (< fr. calfater)