calem
CALÉM, calemuri, s.n. (Înv.) Administraţie publică; cancelarie. – Din tc. kalem.
CALÉM s. v. administraţie, cancelarie.
calém s. n., pl. calémuri
calém (-muri), s.n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană“ (Şeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv. – Der. calemgiu, s.m. (ţesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula“.