caldura
CĂLDURĂ, călduri, s.f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzaţie produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părţi ale aceluiaşi sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ♢ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ♢ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanţelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecţiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorinţa naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.
Căldură ≠ frig, răceală, răcoare
CĂLDÚRĂ s. v. afecţiune, ardoare, avânt, bunăvoinţă, cordialitate, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, prietenie.
CĂLDÚRĂ s. 1. cald. 2. (la pl.) v. caniculă. 3. (la pl.) v. febră.
căldúră s. f., g.-d. art. căldúrii; pl. căldúri
CĂLDÚR//Ă ~i f. 1) Stare de încălzire a unui corp. 2) Senzaţie produsă de corpurile calde. 3) Timp călduros. 4) fiz. Formă de mişcare a materiei, care se exprimă în calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatură ridicată a corpului; febră. 6) fig. Manifestare de entuziasm; înfocare; ardoare; patimă. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunăvoinţă, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. căldurii] /<lat. caldura
căldúră (-ri), s.f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însufleţire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, ţîţe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Puşcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existenţă se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însufleţit, în călduri).